Continuarea povestii..... Cum v-am zis ,il intreb pe batran daca e de vanzare "capra",el se uita la mine si zice cu jumate de gura ca " da".
Apoi mi-am dat eu seama , de ce se uita el asa : eu eram imbracat la sacou ,cravata si servieta "diplomat". A trebuit sa ii explic ca asa cere slujba mea sa fiu inbracat ,iar diplomat-ul nu contine decat harti de prezentare produse,si nu sunt vreun patron plin de bani.
Atunci mi-a spus ca se grabeste si,s-a suit in masina sa plece. Ce am reusi sa mai scot de la el a fost, zona unde locuieste.
Seara m-am tot gandit eu cum sa fac sa il induplec sa o vanda caci, desigur ,omul se si gandea ca a prinis vreun pestisor de aur sa-i indeplineasca toate dorintele.
Fara nici o indoiala ca astazi pe acea masina ,la cum arata, ar fi luat bani frumosi,dar la acea vreme nu erau multi amatori de "vechituri".
Dupa cam trei zile ,spre seara, dupa ce mai adun eu banii pe ceva facturi, ajung aproape de zona unde a zis mosu ca sta, in "viile noi" pt cunoscatorii orasului Deva. O iau eu la picior pe deal in sus, si ma tot uitam prin curti doar,doar vad "caprita".
O ora incheiat am tot cautat si am intrebat in stanga si in dreapta. Nimic.Ei hai ca-i culmea,imi zic, o zona asa mica si nu gasesc ceva asa deosebit .ca doar nu caut o Dacie, care in acea vreme inca se gasea in curtile multor romani.
Ma gandesc ca nu am urcat pana sus pe o strada foarte abrupta,si daca o fi acolo. Ma duc la strada respectiva si incep eu urcusul,ferm hotarat sa o caut si in padure daca e nevoie. Aproape de terminarea strazii intro-o curte pe stanga cum urci,vad eu frumustea.
Sun la poarta si imi deschide o femeie, am aflat pe urma ca era fica mosului,sau nora, nesemnificativ.Omul era acasa, eu, tot imbracat la patru ace,dupa moda lu Versace ,cum zice nu stiu care manelist.
Il intreb daca s-a mai gandit ....daca o vinde . Imi zice ca da ,i-ar prinde bine o alta masina mai incapatoare sa care sacii de cartofi de la tara. !!!!! De aia era masina asa cocotata ca omul ca sa puna mai multi saci de cartofi i-a montat pe langa barile de torsiune si cate un arc elicoidal de Dacie. Eu nu stiu cati saci de cartofi ducea mosul ,dar stiu ca in spate incapea doar un caine, da si al trebuia sa fie de talie mica, ca altfel nu incapea.
Am incercat sa ma asez pe salteaua din spate .ca aia nu se putea numi bancheta,si cu toate ca eu am numai 1,73 ,dadeam cu capul in luneta.
Imi zice ca a vazut el o Dacia 1100 si ii place mult dar ca nu are bani sa puna el diferenta, asa ca daca vreau sa cumpar Karmann-ul trebuie eu sa ii dau suma intreaga. Cu inima cat un purice il intrab cat costa Dacia.
Imi zice ca 500 de marci.Putin a lipsit sa nu sar de pe scaun .....de bucurie. Ma gandeam ca ma incalta batranu cu vreo 1500.
Plec zburand pana acasa, caci ramasesem intelesi ca o cumpar.Nu are rost sa va mint dar chiar daca 500 de marci ( aprox. 250 euro astazi) nu era o suma mare,eu nu ii aveam si a trebuit sa iau imprumut,treaba care a durat cam doua zile.M-am dus cu banii la om si cum era uzanta in acea vreme am facut un act de mana,imi da talonul si cartonasul galben cu revizia tehnica,asigurare pe vremea aceea nu era obligatorie,si inca un act de mana ,caci nu era pe numele lui,si dus am fost.
Ajuns acasa primul lucru pe care vreau sa il fac este sa dau jos nenorocitele de arcuri elicoidale, dar ce sa pot misca vreunul. Omul gaurise bratul ce vine de la bara de torsiune(cei ce sunt familiarizati cu mecanica de Broscan stiu ce zic) si nu reuseam sa invart arcu sa-l scot din gaura.In final iau eu imprumut un Flex, scula pe care nu tot romanul o avea in apartament pe vremea aceea, si tai arcurile unu cate unu. Cand termin operatia se asaza masinuta asa cum ii sta bine unei masini sport ,adica cat mai aproape de sosea,si nu 30 de cm deasupra. I-am facut baie si am repetat prostul obicei mostenit de la Volvo 164 si am vopsit cauciucurile cu vopsea de marcaje rutiere.Asa a ramas pana cand am vandut-o, adica refacut" marcajul rutier " la fiecare doua saptamani.
Continuarea alta data.....
Apoi mi-am dat eu seama , de ce se uita el asa : eu eram imbracat la sacou ,cravata si servieta "diplomat". A trebuit sa ii explic ca asa cere slujba mea sa fiu inbracat ,iar diplomat-ul nu contine decat harti de prezentare produse,si nu sunt vreun patron plin de bani.
Atunci mi-a spus ca se grabeste si,s-a suit in masina sa plece. Ce am reusi sa mai scot de la el a fost, zona unde locuieste.
Seara m-am tot gandit eu cum sa fac sa il induplec sa o vanda caci, desigur ,omul se si gandea ca a prinis vreun pestisor de aur sa-i indeplineasca toate dorintele.
Fara nici o indoiala ca astazi pe acea masina ,la cum arata, ar fi luat bani frumosi,dar la acea vreme nu erau multi amatori de "vechituri".
Dupa cam trei zile ,spre seara, dupa ce mai adun eu banii pe ceva facturi, ajung aproape de zona unde a zis mosu ca sta, in "viile noi" pt cunoscatorii orasului Deva. O iau eu la picior pe deal in sus, si ma tot uitam prin curti doar,doar vad "caprita".
O ora incheiat am tot cautat si am intrebat in stanga si in dreapta. Nimic.Ei hai ca-i culmea,imi zic, o zona asa mica si nu gasesc ceva asa deosebit .ca doar nu caut o Dacie, care in acea vreme inca se gasea in curtile multor romani.
Ma gandesc ca nu am urcat pana sus pe o strada foarte abrupta,si daca o fi acolo. Ma duc la strada respectiva si incep eu urcusul,ferm hotarat sa o caut si in padure daca e nevoie. Aproape de terminarea strazii intro-o curte pe stanga cum urci,vad eu frumustea.
Sun la poarta si imi deschide o femeie, am aflat pe urma ca era fica mosului,sau nora, nesemnificativ.Omul era acasa, eu, tot imbracat la patru ace,dupa moda lu Versace ,cum zice nu stiu care manelist.
Il intreb daca s-a mai gandit ....daca o vinde . Imi zice ca da ,i-ar prinde bine o alta masina mai incapatoare sa care sacii de cartofi de la tara. !!!!! De aia era masina asa cocotata ca omul ca sa puna mai multi saci de cartofi i-a montat pe langa barile de torsiune si cate un arc elicoidal de Dacie. Eu nu stiu cati saci de cartofi ducea mosul ,dar stiu ca in spate incapea doar un caine, da si al trebuia sa fie de talie mica, ca altfel nu incapea.
Am incercat sa ma asez pe salteaua din spate .ca aia nu se putea numi bancheta,si cu toate ca eu am numai 1,73 ,dadeam cu capul in luneta.
Imi zice ca a vazut el o Dacia 1100 si ii place mult dar ca nu are bani sa puna el diferenta, asa ca daca vreau sa cumpar Karmann-ul trebuie eu sa ii dau suma intreaga. Cu inima cat un purice il intrab cat costa Dacia.
Imi zice ca 500 de marci.Putin a lipsit sa nu sar de pe scaun .....de bucurie. Ma gandeam ca ma incalta batranu cu vreo 1500.
Plec zburand pana acasa, caci ramasesem intelesi ca o cumpar.Nu are rost sa va mint dar chiar daca 500 de marci ( aprox. 250 euro astazi) nu era o suma mare,eu nu ii aveam si a trebuit sa iau imprumut,treaba care a durat cam doua zile.M-am dus cu banii la om si cum era uzanta in acea vreme am facut un act de mana,imi da talonul si cartonasul galben cu revizia tehnica,asigurare pe vremea aceea nu era obligatorie,si inca un act de mana ,caci nu era pe numele lui,si dus am fost.
Ajuns acasa primul lucru pe care vreau sa il fac este sa dau jos nenorocitele de arcuri elicoidale, dar ce sa pot misca vreunul. Omul gaurise bratul ce vine de la bara de torsiune(cei ce sunt familiarizati cu mecanica de Broscan stiu ce zic) si nu reuseam sa invart arcu sa-l scot din gaura.In final iau eu imprumut un Flex, scula pe care nu tot romanul o avea in apartament pe vremea aceea, si tai arcurile unu cate unu. Cand termin operatia se asaza masinuta asa cum ii sta bine unei masini sport ,adica cat mai aproape de sosea,si nu 30 de cm deasupra. I-am facut baie si am repetat prostul obicei mostenit de la Volvo 164 si am vopsit cauciucurile cu vopsea de marcaje rutiere.Asa a ramas pana cand am vandut-o, adica refacut" marcajul rutier " la fiecare doua saptamani.
Continuarea alta data.....
Comment