Tweet
De ce greva din benzinării nu funcţionează...”Nu cumpărăm carburanţi trei zile şi o să scadă preţul. Alimentăm câte doi litri, plătim cu mărunţiş şi îi îngenunchem.” Sună cunoscut? Au trecut deja câteva zeci de astfel de proteste şi nici un semn de scădere a preţului. Nici o staţie închisă, nici un frison pentru petrolişti. Ba mai mult se prefigurează noi scumpiri. Aşadar câinii latră, ursul merge...
De ce nu funcţionează acest gen de protest la noi? Nu o să intru în prea multă economie, însă cred că e simplu de înţeles că proteste punctuale în câteva staţii dintr-o reţea de câteva sute nu vor face decât să gâdile mamutul. Plata cu mărunţiş va îngreuna sacul cu bani şi munca celor de la firma care adună încasările. Două, trei zile şi atât...
Aşadar totul nu este decât o lamentare televizată, care a ajuns să se repete suficient de des încât nu mai este interesantă decât ocazional pentru un program de ştiri naţionale. De acum frunţile se încruntă, iar cei mai bătăioşi se înfurie pe cel care scrie. Şi nici măcar nu am emanat vreo opinie încă. Doar am subliniat pe scurt situaţia. Să vedeţi ce nervi vă provoc acum...
Adevărul este că nu suntem pregătiţi pentru adevăratul protest. Mersul pe jos şi cu transportul în comun. O fac tot mai multe oraşe civilizate. Asta e singura soluţie până când ne vom permite maşini electrice. Ştim cu toţii că, dacă nu alimentez până poimâine, nu înseamnă că răspoimâine voi cumpăra mai puţin carburant.
Dependenţa de petrol a ajuns atât de perversă încât ne transformă în sclavi moderni. Mecanismul începe de la şeicii binecuvântaţi cu capătul de început al ţevii, continuă cu americanii care fac rapid războaie ca să poată pune primul robinet, apoi transportatorii ciupesc ceva şi intrăm în mafia naţională la un preţ oricum ridicol de mic prin comparaţie cu cel de extracţie. Rafinarea şi distribuţia înmulţesc şi ele ridicol preţul.
Birul adevărat îl pune STATUL. Taxe şi accize uriaşe umflă artificial preţul carburantului. Nici un guvernant nu va şti să vă explice motivat de ce procentul accizei este X şi nu mai mic. Adevărul este pentru că nu mai ştiu de unde să ia. Deşi TVA este 24%, iar cota de impozit de 16%, ministerul de finanţe nu strânge decât puţin peste 6% din banii care circulă.
Atât de mare este frauda şi economia neagră. Carburanţii generează aşadar veniturile cele mai bune şi mai constante pentru stat, chiar şi dintr-o economie rahitică. Statul vine şi rupe de acolo de unde scoţi bani din buzunar. Iar nouă ne place la nebunie să ne plimbăm în maşini pe care nu ni le permitem.
Am mai spus-o. Automobilistul este calul de povară al crizei. El susţine singur o armată de încasatori care nu oferă de multe ori nimic înapoi. De la achiziţia maşinii cu TVA, omologarea la RAR, apoi plata taxei auto, impozitul, taxa de numere, talonul, RCA, luxul numit casco, reparaţii în service, parcare, spălat, accesorii, iar lista poate continua. Încă nu am vorbit de benzină.
O să doară schimbarea, dar este singura soluţie pentru viitor. Deşi sună a texte de activist ecologist, maşina electrică este singura soluţie, dacă nu eşti în stare să renunţi la cele patru roţi.
Electricitatea este de 20 de ori mai ieftină decât energia generată de benzină pentru 100 de kilometri parcurşi, spre exemplu. Iar curent avem şi vom avea destul în România. Nissan Leaf costă vreo 30.000 de dolari, însă alte maşini electrice de serie vor apărea de acum în anii următori şi preţurile vor scădea încât să ni le permitem. Vor face cumva să ne taxeze şi pentru ele, cum au făcut când au scumpit motorina peste nivelul benzinei, deşi este un combustibil mai slab, dar sigur nu va ustura ca preţurile de peste 5 lei pe litru.
Din păcate, nu ştiu vreo ieşire adevărată din capcană fără să renunţi la maşină. Eu nu mai am automobil personal de peste un an. Îmi doresc fantastic de mult unul, dar îmi amintesc apoi că banii economisţi îmi ajung pentru concediu, ieşiri în oraş, taxi. Un set de anvelope economisit înseamnă haine noi de sus până jos. Casco e abonamentul pe un an la o sală de fitness de lux.
Sunt conştient, însă, că o să vină şi ziua când o să fiu tată, spre exemplu. Ştiu că pentru mulţi maşina este o necesitate şi nu un lux. Problema este că o ştiu şi cei de la putere. Indiferent cât vom protesta, ne vor arăta lista. La noi taxele sunt încă mici faţă de restul Uniunii. Nu putem lăsa mai jos. E o problemă de concurenţă neloială.
La fel e cu gazele care trebuiau să se scumpească de mult. O altă durere amânată. Nu vă mai amăgiţi cu rezervele naţionale de petrol care ar trebui să ducă preţul mai jos. Le-am dat austriecilor ca să intrăm în NATO, aşa cum le-am dat şi BCR. Şi francezilor le-am dat pe nimic gazele, apa potabilă şi aprobări pentru zeci de hipermarketuri în zone urbane ca să ne râdă acum în nas la uşa zonei Schengen.
E o chestiune de alegere şi de mărime. Suntem un animal mic, care a ales o haită mai bună decât Rusia. Sau aşa a crezut. Nu avem puterea şi nici voinţa necesare să fim mai mult. Nu ştiu cum am putea să câştigăm lupta cu un sistem atât de complicat, de pervers, de nesătul.
Comment