Adevarul despre lumea in care traim...

[nstoe]

Am urmarit pana la 3 dimineata , cu mare interes , filmul documentar "Cine-i mai bolnav , omul sau sistemul" ? . Regizor , Michael Moore .

Il semnalez , deoarece se incadreaza perfect in acest topic .

http://www.cinemarx.ro/filme/Sicko-Sicko-121260.html

[gmihai24]

Pamantul nu are nimic, isi urmeaza cursul(cum si la facut si pana acum de atata timp), sistemul nu are nimic, isi urmeaza cursul(cum si la facut de atata timp), in schimb omul e bolnav, el insusi interactionaza gresit pe pamant in acest sistem.

[epurare_coco]

Cu durere in suflet postez aici deoarece la cap. "La multi ani" colegul LauLaur mi-a interzis explicit orice postare pe aceata tema.
Romanii au rezistat pe acest pamant deoarece si-au pastrat cutumele.
Imperiul Roman ne-a luat o parte din aur.
Hunii, travestiti in Bozgorii de azi, o parte din pamant, o vreme.
Juifii ne-au luat dreptul de a avea comert.
Rusii, o alta parte din pamantul romanesc, inclusiv imparteala (una mie, una tie. Doua tie, doua mie. Trei tie, TOATE MIE.) sustinuta de americani, ingleji, francezi, spanioli si italieni. Sa aiba si ei ce fura de la noi. Azi ne fura oamenii buni de munca.
In zilele de azi, H-USA, H-UE prin cozile Base&gasca si subsolul.
Ne-au impus ?Valentine'days si alte alea.
Ca Dragobetele nostru mirosea urat.
Ei au steagul national si in closet. Noi, n'avem voie.
La noi, colindele de ajun SUNT TOTAL DIFERITE DE CELE DE DUPA.
Pana si cele de ajun aveau un program. Dimineata, copii. Dupa-amiaza, adolescentii. Seara, flacaii.
De cand cu astia, de la Sf. Nicolae le auzim, peste tot, amestecate. (Probabil de asta s-a plictisit colegul).
Seara vin jitarii in locul flacailor.
A-ti respecta obiceiurile neamului tau este, deja, O BLASFEMIE?
A gresi este omeneste. A recunoaste, este DUMNEZEIESTE.
COLINDELE URARI ALE NEAMULUI ROMANESC SE CANTA DE LA CRACIUN PANA LA BOBOTEAZA.
Cum ne aparam CUTUMELE NOASTRE ROMANESTI?

[epurare_coco]

Durere

A trecut si ziua marelui sacrificiu national. Ziua in care Majestatea sa Regele Mihai a renuntat la tot pentru a salva viata celor peste 1300 de studenti anti comunisti.
Pentru cei 3600 de studenti arestati, parte omorati, TOTI anihilati in suflet si simtiri in '56, Ion Ilici Iliescu se simte, se pare, extrem de bine.
Daca il supraveghea in '92, nu se ajungea la studierea istoriei recente.
Nu stiu cati oameni pleaca "cu averi impresionante (precum spun javrele comuniste)" si se angajeaza ca pilot de incercare pe avioane pentru a avea bani sa-si intretina familia. Deh, minciuna este la loc de cinste astazi.
Nu stiu cati romani lupta si dovedesc, chiar cu defecte de vorbire, MAREA IUBIRE PENTRU NEAMUL IN CARE S-AU NASCUT SI TRAIESC.
Am avut DIN TOTDEAUNA SEFI UNICI: Regele Burebista, Regele Decebal, voievozi, domnitori PE VIATA. SECRETARI DE PARTID PE VIATA. Au ramas cromozomii.
Astazi, o javra HAA, HAA, HHAAAAAAA.
Care a cununat/botezat un bastard al bastardului.
Care va fi idealul si rolul nostru romanesc in istoria LUMII?
In afara de a fi catalogati "curvele istoriei" si tratati ca atare?
Javrele care vand averea nepotilor nostri pe o masina cracanata?
Jitarii care refuza ONOAREA de a face armata?
Jitarii care fug de tara asta?
Adica, noi care muncim aici, suportam, dar si suntem gata sa ne aparam tara de juifi si alte neamuri tiganesti, suntem tampitii.

[Nelu Patrascu]

Comercianţii de boli inventate
Buyology - Ştiinţa manipulării consumatorilor

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic "Merck", se confesa revistei "Fortune", arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca "Merck" să devină un fel de "Wrigley" şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să "vândă la toată lumea". Inclusiv oamenilor sănătoşi. Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate.
Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.
Într-o carte din 2005, "Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients", Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (journalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari annual,exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce, în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în "anxietate socială", iar tensiunea premenstruală devine "tulburare disforică premenstruală". Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, Dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob. Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, Dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.
Aceeaşi maladie cu altă pălărie
Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor "Arta de a cataloga starea de sănătate" (The Art of Branding a Condition - în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale "favorizează crearea" tulburărilor medicale:
- reevaluarea stării de sănătate;
- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
- crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).
Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi "idei noi despre boli şi stări de sănătate".
Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită. Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar:
Capacitatea de "a crea pieţe pentru boli noi" se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari.
Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a sch! Imba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie "convinşi" că "probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi" necesită "intervenţia medicului". Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice: "Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme".
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente.
Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar industria prosperă dacă protocoalele Le favorizează vânzările. Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită... Hipertensiune arterială"; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani AR trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar.
Racolarea medicilor agenţi publicitari
Medicul generalist Des Spence povesteşte în "British Medical Journal" din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei.
Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: " căutăm lideri de opinie (...) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (...) prin dorinţă hipoactivă."
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare.
Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pecare o asemenea campanie o aduce. Dar, "partea cea mai neplăcută în toată această poveste", continuă Spencer, "este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (...) Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul. ,Experţii' estimează că 40% dintre femei ,suferă' de această ,boală'. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă' este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică. Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează:slăbiciunea dvs. (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală", conchide medicul din Glasgow .
Epidemia de marketing
În best-seller-ul "Die Krankheitserfinder" (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, "Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder" (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în "Reversul pilulei", publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004. Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului.
Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament. Iată câteva exemple de "boli noi":
- timiditatea este reciclată sub numele de "anxietate socială"
- naturala regurgitare la bebeluşi devine "reflux esofagian patologic"
- omeneasca senescenţă se transformă în "insuficienţă circulatorie cerebrală"
- până şi stresul de la loterie este legat de "traumatismul biletului necâştigător"
În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă "Psycho-Therapy and Psychosomatics", a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.
Impresia de depresie
Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge. În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora sau prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989. O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor
care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate. Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la
adulţi, ele sunt prescrise masiv. Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:
1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.
2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.
Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de "medicalizarea" a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de "perimenopauză" (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.
Cherchez la femme malade!
Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru "medicalizarea" vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efectesecundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.
Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu ajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.
Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua. Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea. De unde această cifră? St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)
Farmacoterapia fricii
Cea mai eficientă strategie de marketing pentru "vânzarea"bolilor" este frica.Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor. Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate. În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de "farmacoterapia fricii".
Alături de "mongering disease", negoţul cu boli.
"Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat", constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, "Inventatorii de boli". "Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi".
Căci, conchide Winkler, "a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră."

[epurare_coco]

De la subiectul Taxa auto...

Off topic

Se stie ca toti (presedinte, prim ministru etc), au consilieri , care le fac treburile (nasc legi, modifica etc). Consilierii isi fac treaba ca la carte. Dar niciodata legea facuta de consilierul ala nu o sa iasa asa cum o face el. Pentru ca nimeni nu vrea asta. Nu ar mai iesi atatia bani la buget, datoriile sunt prea mari si nu le-am mai putea plati etc. Asa ca guvernantii le modifica dupa nevoi.
So, nu MF, nu Consilierii, nu noi suntem de vina, ci ALESII. Ce s-a votat, aia avem.
.

Nu este ceea ce se intampla la noi.
Cred ca suntem singura tara din lume unde intai se da o constitutie, apoi o lege - asta da, cu sau fara respectarea constitutiei undeva, in parlament - apoi, fiecare trepadus din ministere da, cand si daca vrea seful lui oficial sau din umbra, INSTRUCTIUNILE DE APLICARE ca le are pregatite de zeci de ani. Anaf-ul detine recordul - cel putin cu codul fiscal.
Noi supravietuim si platim nu dupa Legi ci dupa instructiunile de aplicare care nu au legatura cu clasa politica in stricto-senso.

[Nelu Patrascu]

Articol - Oare cati stiu toate astea?

The Independent: Sa trimitem la judecata FMI, in locul lui Strauss-Kahn

In locul lui Dominique Strauss-Kahn, fostul sef al FMI, trimis in fata judecatorilor pentru agresiune sexuala in New York, ar trebui sa se afle insusi Fondul Monetar International. Nu pentru agresiune sexuala impotriva unei menajere, ci pentru ca a infometat-o, impreuna cu copiii, parintii si mii de alte persoane. Asta le-a facut FMI oamenilor nevinovati si asta va continua sa faca, daca nu este reformat din temelii.

Acesta este indemnul dur al editorialistului publicatiei britanice The Independent, Johann Hari.

Pentru a-si explica pozitia, Hari revine la episodul nasterii FMI, in 1944, in urma negocierilor intre marilor puteri. Cu cateva exceptii onorabile, scrie editorialistul britanic, citandu-l in acest caz pe economistul britanic John Maynard Keynes, negociatorii erau hotarati sa faca un singur lucru: sa construiasca un sistem financiar global care sa se asigure ca banii si resursele planetei vor fi intotdeauna indreptate spre ei. O serie de institutii, printre care si FMI, au fost asadar intemeiate cu acest scop.
Oficial, sarcina FMI pare simpla: sa se asigure ca tarile sarace nu se indatoreaza, si daca o fac, sa le ajute cu imprumuturi si experienta economica. Dincolo de retorica insa, FMI a fost creat pentru a fi dominat de o mana de tari bogate, si, mai precis, de bancherii si speculatorii lor. FMI lucreaza in interesul lor.

Spre exemplu, in anii '90, micutul stat Malawi se confrunta cu probleme economice severe, dupa o epidemie grava de HIV-SIDA si o dictatura brutala. A cerut ajutorul FMI. Daca FMI ar fi actionat conform rolului sau oficial, scrie jurnalistul britanic, ar fia cordat imprumuturi si ar fi ghidat tara spre dezvoltare in acelasi mod in care Marea Britanie si SUA si orice alt stat de succes s-a dezvoltat - prin protejarea industriilor, subventionarea fermierilor si investitii in educatia si sanatatea cetatenilor.

Insa FMI a facut altceva. A spus ca va acorda poporului din Malawi asistenta doar daca este de acord cu "ajustari structurale". Au ordonat statului sa vanda aproape tot ce detinea in favoarea companiilor private si speculatorilor, si sa taie cheltuielile destinate populatiei. Au cerut incetarea acordarii de subventii pentru fertilizatori, chiar daca acestia erau singurii care faceau posibila agricultura intr-o tara cu solul saracit si ai carei cetateni sunt majoritar fermieri. FMI a instruit Malawi sa dea bani cu prioritate bancherilor internationali si nu poporului malawian.

In 2001, cand FMI a descoperit ca guvernul a creat stocuri de grane, au cerut vanzarea imediata a acestora, catre companiile private. Le-au cerut malawienilor sa foloseasca banii obtinuti astfel pentru a plati un imprumut de la o banca pe care tot FMI a impus-o, luat de Malawi cu o dobanda uriasa, de 56% pe an. Presedintele a protestat si a spus ca e periculos, insa n-a avut ce face si a vandut cerealele, achitand imprumutul bancii.

Anul urmator a fost catastrofal pentru agricultura, iar guvernul malawian nu a avut cu ce sa ajute populatia. Poporul infometat a ajuns sa se hraneasca cu coaja de copaci si, din cand in cand, cei norocosi, cu sobolani. Multi au murit de foame.

In culmea foametei, FMI a suspendat ajutorul in valoaree de 47 de milioane de dolari, deoarece guvernul a "incetinit" implementarea "reformelor" care condusesera la dezastru. Actionand, principala organizatie implicata in ajutorarea directa a malawienilor, a facut o analiza a foametei si a ajuns la concluzia ca FMI "poarta responsabilitatea pentru dezastru".

In fine, Malawi a facut ceva ce nu ar trebui sa faca statele sarace: a cerut FMI sa plece. Malawi a ignorat "sfaturile" FMI si a reintrodus subventiile pentru fertilizator, si o serie de alte servicii pentru oamenii obisnuiti. In doi ani, tara se transformase intr-atat incat a ajuns sa acorde ajutor alimentar Ugandei si statului Zimbabwe.

In istoria FMI, Malawi nu este o exceptie. Organizatia intra in tarile sarace, le promite "medicamentul" care le va vindeca si apoi le toarna otrava pe gat, scrie editorialistul. Din Peru in Etiopia, tari intregi s-au prabusit dupa ce au apelat la FMI, Argentina si Thailanda fiind cele mai faimoase exemple.

In Kenya, una din cele mai afectat din lume de SIDA, FMI a insistat ca guvernul sa introduca taxe pentru vizita la doctor - asa ca numarul femeilor care cautau sprijin pentru bolile cu transmisie sexuala a scazut cu 65%. In Ghana, FMI a insistat pe introducerea de taxe de scolarizare - doua treimi din familiile rurale nu si-au mai putut permite sa-si trimita copiii la scoala. In Zambia, FMI a insistat sa se taie cheltuielile din sanatate - si numarul copiilor care au murit s-a dublat.

Economistul laureat Nobel, Joseph Stiglitz, care a lucrat cu FMI inainte de a renunta si de a incepe sa denunte ce se intampla in interiorul Fondului, i-a spus lui Hari: "Cand Fmi ajunge intr-o tara, sunt interesati de un singur lucru. Cum ne asiguram ca bancile si institutiile financiare sunt platite?... FMI ii tine pe speculatorii financiari in afaceri. Nu ii intereseaza dezvoltarea sau sa ajute o tara sa iasa din saracie".

Unii spun ca Strauss-Khan a fost un "reformist" care a schimbat FMI. Desigur, a existat o schimbare de ton, insa un studiu al Danielei Gabor de la Universitatea West of England a aratat ca, in profunzime, FMI a ramas acelasi.

Exemplul Ungariei este edificator. Dupa prabusirea din 2008, FMI i-a laudat pentru ca au mentinut tinta originala a deficitului taind serviciile publice. Poporul ungar, inspaimantat, a schimbat guvernul si a ales un partid care a promis sa faca bancile sa plateasca pentru criza. Acesta a introdus o taxa pe banci, de patru ori mai mare decat oriunde in lume. FMI a inebunit: au spus ca este "puternic disruptiva" pentru activitatea bancara (desigur, un plan gras de salvare al bancilor ar fi fost bun).A amenintat ca bancile vor fugi din tara. FMI si-a inchis tot programul din Ungaria pentru a-i intimida.

Insa colapsul prezis de FMI nu a avut loc. Ungaria a continuat sa implementeze masuri moderate, in loc sa pedepsească populaţia. Au impus taxe pe sectorul comercial, foarte profitabil, si au luat fonduri din pensiile private pentru a plati deficitul. FMI s-a impotrivit la fiecare masura.
Altii au fost intimidati si si-au facut singuri rau, insa ungurii au continuat cum au stiut ei mai bine pentru cetatenii lor. Centrul american de analiza Center for Economic and Policy Research a descoperit ca 31 din cele 41 de acorduri FMI necesita politici macroeconomice "pro-ciclice", care imping tarile si mai rau in recesiune.

Nu doar Strauss-Kahn ar trebui judecat, conchide jurnalistul, ci insasi institutia pe care a condus-o. "Daca Strauss-Kahn este vinovat, suspectez ca stiu ce s-a intamplat. A confundat-o pe sarmana menajera cu o tara saraca cu probleme financiare. Sefilor FMI li s-a permis, in definitiv, sa le violeze fara teama atatia ani", incheie Johann Hari.

[Levi]

Foarte interesant materialul !

[Nelu Patrascu]

Articol- Cum functioneaza?

-------------------------------------------------- ------------------------------

Ca Mayer Rothschild Anselm a spus odată: "Permiteți-mi să emit și să controlez banii unei națiuni, și nu ma interesează cine face legile sale ..."

Știi că Federal Reserve, nu este mai mult decat Federal Express?
=============================================
Da, Federal Reserve este deținută de băncile private, cu obiective foarte diferite de ceea ce numele lor mascaradă vă face să credeți.

Deci, ce înseamnă asta?
=============================================
Aceasta înseamnă, pur și simplu ca ei cauta oportunitati de împrumut pentru finanțarea datoriilor. Deci, un împrumut -credeți, bine- chiar daca este un împrumut guvernamental, cel împrumutat esti tu ! Stimate cititor, nu ei sunt cei care trebuie sa dea banii înapoi. Tu esti !!??!! Datoria si dobânda! Contribuabilii, tu și cu mine.

Ce este Federal Reserve?
============================================
Federal Reserve Bank este un consorțiu de 9 bănci aflate in proprietatea evreilor si asociate cu Rothschild in frunte:

* Băncile Rothschild din Londra și Berlin
* Goldman Sachs Bank of New York
* Kuhn Loeb Bank of New York / Shearson American Express
* Lazard Brothers Bank din Paris
* Israel Moise SIEF Banca Italiei
* Warburg Bank din Hamburg, Germania și Amsterdam
* Lehman Brothers Bank of New York
* Chase Manhattan Bank of New York (David Rockefeller)

Toti președinții de Federal Reserve
--------------------------------------
1. Charles S. Hamlin 1914-1916 - evreu
2. William P. G. Harding 1916-1922 - evreu
3. Daniel R. Crissinger 1923-1927 - evrei
4. Roy A. Young 1927-1930 - evreu
5. Eugene Meyer I. 1930-1933 - evreu
6. Eugene R. Black 1933-1934 - evreu
7. Marriner S. Eccles 1934-1948
8. Thomas B. McCabe 1948-1951 - evreu
9. William McChesney Martin, Jr.. 1951-1970
10. Arthur F. Burns 1970-1978 - evreu
11. G. William Miller 1978-1979
12. Paul A. Volcker 1979-1987 - evreu
13. Alan Greenspan 1987-2006 - evreu
14. Ben S. Bernanke, 2006 - evreu


Toți cei cinci membri ai Consiliului de administrație al Federal Reserve Bank din Statele Unite ale Americii
---------------------------------------
Ben S. Bernanke, președintele - evreu
Donald L. Kohn, vicepresedintele - evreu
Kevin M. warsh - evreu
Randall S. Kroszner - evreu
Frederic Mishkin S. - evreu

FMI
============================================
În 1944 la Bretton Woods Conferinței, Banca Mondială și FMI au fost create. În timp ce ambele sunt organizații internaționale, ele sunt cu sediul în Washington DC. Banca Mondială este condusă de americani în timp ce FMI este condus de europeni.

Fondul Monetar Internațional (FMI) este un organism internațional care, în strânsă cooperare cu Banca Mondială, a fost stabilit pentru a "promova creșterea și stabilitatea financiară, prin cooperare în cadrul sistemului de monedă internațională între statele membre".
Un sistem de gestionare a banilor ridicol, conceput de "normele" FMI influenteaza politica financiara si fiscala a băncilor centrale ale tuturor statelor membre, prin intermediul datoriei.

Președinții FMI
---------------------------------
1. Camille Guy 1946-1951 - Belgia - evreu
2. Ivar Rooth 1951-1956 - Suedia - evreu
3. Pe Jacobsson 1956-1963 - Suedia - evreu
4. Pierre-Paul Schweitzer 1963-1973 - Franta - evreu
5. Johannes Witteveen 1973-1978 - Țările de Jos - evreu
6. Jacques de Larosière 1978-1987 - Franta - evreu
7. Michel Camdessus 1987-2000 - Franc
8. Horst Köhler 2000-2004 - Germania - evreu
9. Rodrigo Rato 2004-2007 - Spania
10. Dominique Strauss-Kahn, 2007-2011 - Franta - evreu
11. Christine Lagarde 2011 - Franța - evreu


... Și, desigur, Banca Mondială
=================================
Banca Mondială este un negustor ambulant de împrumuturi și jongleaza cu datoriile lumii a treia. Această organizație are o influență mai mare în chestiunile monetare ale țărilor îndatorate din lumea a treia, decât are ONU. Odată cu globalizarea ca scop, Banca Mondială are puterea de a face sau de a sparge economia mondiala experimentând pe tarile sărace.

Președinții Băncii Mondiale
---------------------------------
1946 - 1947 Eugene Meyer - evreu
1947 - 1949 John Jay McCloy
1949 - 1962 Eugene R. Black - evreu
1963 - 1968 George D. Woods - evreu
1968 - 1981 Robert McNamara
1981 - 1986 Alden W. Clausen - evreu
1986 - 1991 Bărbier B. Conable - evreu
1991 - 1995 Lewis T. Preston - evreu
1995 - 2005 James Wolfensohn David - evreu
2005 - 2007 Paul Wolfowitz - evreu
2007 - Robert Zoellick - evreu

Este vre-o problemă? Cele doua minoritati financiare deţin controlul total al unei națiuni prin procedee în afara democrației? ...

[Levi]

Mda, p-asta o ştiam ...

Off: banc: Cine sunt cei mai virili bărbaţi ? Evreii şi indienii (amerindienii) ... Acuma, din păcate pe mine nu mă cheamă Itzik Winnetou ... Tre' să mă mulţumesc cu ce am ... mă rog, nu la capitolul din banc ... nu încă ...

[gmihai24]

Am considerat ca face parte la acest thread.Un preot înjurã dumnezeiește pe aeroportul Otopeni

http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=fTu6oV_Za_8

[Nelu Patrascu]

Articol

Reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional (FMI) vor sosi în România pe 15 ianuarie, pentru a efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by de tip preventiv încheiat cu România. Începând de astăzi, Jurnalul Naţional vă prezintă în serial istoria României cu FMI, o analiză realizată de Marian Tudor. Intertitlurile aparţin redacţiei.

La 15 decembrie 1972, România a devenit membru cu drepturi depline al Fondului Monetar Internaţional prin semnarea acordului de aderare şi vărsarea cotei sale de participare. Tocmai s-au împlinit 40 de ani de la acest eveniment.

Negocierile tehnice au durat aproape doi ani. După terminarea lor, când totul era convenit cu reprezentanţii Fondului, propunerile finale de aderare au fost discutate şi aprobate de Biroul Politic al PCR. Tonul discuţiilor l-a dat Ion Gheorghe Maurer, prim-ministrul în funcţie, care a subliniat importanţa acestui pas istoric, exprimând susţinerea propunerilor. Toţi ceilalţi membri au susţinut şi aprobat propunerile de aderare. Înainte de a primi împuternicirea Guvernului Român de a semna Acordul de aderare la FMI şi BIRD, au fost prezentate Comisiilor Marii Adunări Naţionale propunerile de aderare. După ce s-a făcut prezentarea în faţa a sute de deputaţi care constituiau comisiile, a fost o singură interpelare din partea unui deputat, pe nume Constantin Pârvulescu (fost secretar general al PCR într-o conducere triumviră, un cominternist cunoscut, care totuşi, la un moment dat, a denunţat cultul personalităţii lui Ceauşescu la Congresul al XII-lea al PCR). Interpelatorul întreba dacă s-a examinat bine unde intrăm şi dacă acest act nu va afecta suveranitatea ţării? Răspunsul la această interpelare l-a dat Florea Dumitrescu, care a justificat astfel: “Am precizat în faţa comisiilor reunite că am studiat cu răspundere politicile acestor instituţii şi m-am angajat că tot ce voi întreprinde în relaţiile cu FMI şi BIRD va sluji promovării interesului naţional. Comisiile au votat propunerile, iar eu am acţionat împreună cu reprezentanţii MAE pentru pregătirea semnării documentelor de aderare: ne-am consultat cu Ambasada României din SUA, cu reprezentanţii FMI şi BIRD, am stabilit data semnării (15 decembrie 1972), m-am pregătit pentru primele discuţii privind colaborarea cu cele două instituţii”.

România se aruncă în braţele capitalismului

Despre negocieri, despre prezenţa delegaţiei FMI la Bucureşti, despre aprobarea propunerilor nu s-a făcut nici un fel de comentariu în mass-media.

Nu i s-a comunicat nimic nici Comisiei Financiar-Valutare a CAER (organism de cooperare economică al ţărilor socialiste din care România făcea parte). Abia spre sfârşitul anului 1972 au fost anunţaţi şi partenerii din CAER. S-a declanşat o adevărată dezbatere furtunoasă: că România se aruncă în braţele capitalismului, că va fi subminată suveranitatea ţării, că România sparge unitatea ţărilor socialiste etc.

În contextul respectiv, marcat profund de Războiul Rece, a fost un eveniment deosebit, care a luat prin surprindere celelalte ţări socialiste, şi în primul rând URSS, dar şi alte state ale lumii, el fiind amplu comentat şi de presa internaţională, dar nu şi de cea din România, care, în afara unei ştiri seci, n-a publicat un rând.

Banca Mondială a schimbat politica de finanţare pentru România

După ce România a devenit membru oficial la FMI, McNamara, preşedintele Băncii Mondiale la acea dată, a spus: “Acum când România este membru al FMI şi al Băncii, ne-am gândit să-i acordăm pentru început credite într-un volum de un miliard de dolari”. La solicitarea părţii române de a primi credite pentru creşterea producţiei, pentru crearea de noi locuri de muncă, pentru sporirea veniturilor, pe baza programelor de dezvoltare economico-sociale, prin realizarea de obiective noi în diferite domenii ale industriei, agriculturii etc., şi modernizarea obiectivelor vechi, McNamara a precizat că reglementările Băncii nu prevăd astfel de credite. În schimb, puteau fi luate credite pentru infrastructură.

Însă analiza relaţiilor altor ţări cu FMI şi Banca Mondială scotea în evidenţă că finanţarea din credite cu prioritate a infrastructurii a dus în multe ţări la creşterea datoriei externe, la sărăcie şi mizerie.

Pentru a nu pierde totuşi un client care spărgea blocul răsăritean, Banca Mondială a acceptat să-şi modifice regulile, astfel încât a aprobat şi accesarea de credite pentru producţie.

Începând cu anul 1972, România a încheiat până în prezent cu Fondul Monetar Internaţional 12 acorduri stand-by, ca suport financiar al programelor economice.

Cum a ajuns FMI să “controleze sistemul”

Cine sunt aceste instituţii financiare internaţionale, ce doresc, care au fost relaţiile cu România şi, mai ales, care au fost consecinţele acestor relaţii? Instituţiile de la Bretton-Woods (FMI, Banca Mondială etc.) au fost create în 1945, ca o încercare a capitalismului internaţional de a-şi găsi noi resurse de supravieţuire în noua conjunctură economico-socială şi politică postbelică.
O dată cu criza mondială din anii ’70, pentru a se experimenta noi posibilităţi de “a controla sistemul”, FMI-ul a căpătat noi valenţe. FMI şi Banca Mondială au ajuns să se creadă marii savanţi ai lumii în materie de inginerie socială, dezvoltare economică, stabilitate monetară. Beneficiind de principalul factor de putere al capitalismului imperialist – banul, capitalul cu cea mai rapidă mobilitate –, instituţiile internaţionale amintite fac experienţe în diferitele laboratoare sociale reprezentate de ţările lumii, îndeosebi ale lumii a doua şi a treia.
Astfel, FMI, care nu fusese cunoscut ca organism de acordare a asistenţei în vederea înfăptuirii reformelor economice, s-a trezit peste noapte că ar avea veleităţi de a face miracole economice. După planuri excesiv de austere, experimentate în diverse ţări în curs de dezvoltare, rezultatul a fost un lanţ de eşecuri. Ba mai mult, cu cât planurile au fost respectate mai riguros, cu atât eşecul a fost mai mare. Acest organism financiar ale cărui programe sunt centrate pe echilibrarea balanţei de plăţi a sărit peste cal, implicându-se în procese mult mai complexe (de inginerie socială), prin asumarea unor responsabilităţi care îl depăşesc.

Ţările din sistemul socialist au atacat puternic aceste instituţii ca exponente ale imperialismului postbelic (ceea ce era real), deşi ele funcţionau sub oblăduirea ONU. Izolate în propriul areal economic (vezi CAER), statele respective au respins, bineînţeles, orice colaborare în instituţiile financiare amintite.

[epurare_coco]

Blasfemie

Am considerat ca face parte la acest thread.Un preot înjurã dumnezeiește pe aeroportul Otopeni
http://www.youtube.com/watch?feature...&v=fTu6oV_Za_8

Daca tot ai timp (valabil pentru 50% din postarile matale), cauta pe goagla INAINTE DE A POSTA jigniri CUVANTUL "PREOT" pe aici:http://www.crestinortodox.ro/carti-o...nar-81305.html

Daca ai fi STUDIAT cu atentie, ai fi aflat ca acel personaj NU ESTE PREOT.

[Zeus]

Nea Coco, ai luat-o pe calea bisericii sau iar ai ceva de impartit cu gmihai24?
Eu te rog sa nu mai cauti zazanie acolo unde nu este cazul. Multumesc!

[cutaresku]

Da' ala tot nu e popa, dupa port cel putin. Ca dupa vorba...