Salutare fanilor Mercedes, in special Cobra!
A venit timpul sa incep sa-mi prezint si eu fiarele cu stea in frunte. Incep cu prima nascuta, o Cobra bine intretinuta pana in zilele noastre. Pe care o cheama Margot.
Pana in 1991 a locuit in Viena la un pensionar ratat, care nici bani de servodirectie n-a alocat cand si-a cumparat-o. Apropo, am si copie la indigo dupa foaia pe care a bifat optiunile in showroom, hehe. Dupa revolutie a fost adusa in Romania de un domn cu inalt grad diplomatic, care a ingrijit-o cum a stiut el mai bine; sau mai precis, cum stia fiul domniei sale, colegul nostru Maxmann. Din punct de vedere birocratic, se prezinta exceptional, are toate hartiile posibile si imposibile, pot fi legate sub forma de roman autobiografic. Se cunoaste fiecare operatiune care i-a fost facuta in timp, am mai pierdut eu urma lor in urma unei asa-zise restaurari.
In septembrie-octombrie a.c. mi-a intrat in posesie, in urma unui anunt de vanzare de pe acest forum. Masina arata foarte bine dpdv estetic, suna impecabil si tragea la fel. Asta nu inseamna ca era impecabila, dar era o baza buna.
Putin dupa cumparare am dus-o la un schimb de ulei, de caseta servo-directie (desi cea non-servo functiona impecabil) si alte mici prostii. Din fericire pentru ea si un pic din pacate pentru mine, un alt posesor si pasionat al marcii a remarcat ce ne scapase tuturor (mai putin colegului Borkanel, care o vroia si el in colectie, dar s-a retras dupa ce a vazut-o). Dedesubt capatase o noua optiune Mercedes, specifica modelelor mai vechi, 512 Flintstone. Asa ca a ramas cu totul la desfacut, sudat, izolat, schimbat ce e vechi, re-vopsit s.a.m.d. Acest sub-capitol este indeajuns de interesant pentru o mica publicatie, de care insa o sa va lipsesc total deocamdata. Am taiat si ideile prezentate in postarea originala, pana la clarificarea unor chestiuni.
In fine, sunt mandru de ea si imi place foarte mult sa o conduc. Cu riscul de a ii face pe unii sa rada, imi place mai mult decat coupe-ul pentru care sunt cunoscut, din cateva puncte de vedere.
Masina a fost cumparata pe post de cadou pentru tatal meu, in a carui curte a ajuns. Deocamdata inca se obisnuieste sa o conduca, se invata cu colturile masinii, cum sa dea cu spatele, cum sa aprinda luminile s.a.m.d. Mi-e frica sa nu o loveasca, il intreb zilnic ce mai face. A obtinut ITP-ul fara probleme, avea o problema doar cu un aspect pe care il puteti intui foarte usor, masina i-a placut inspectorului foarte mult. La mai putin de 24 ore dupa ce am ajuns in Satu Mare, si-a pierdut identitatea de bucuresteanca B-26-LTM.
Sper sa o pot intretine corespunzator aici in Satu Mare, ma incalzeste doar faptul ca suntem in Transilvania, si aproape de Ungaria, unde se face treaba mai de calitate si mai ieftina.
Urmeaza seturi de poze, ca sa va bucurati ochii.
A venit timpul sa incep sa-mi prezint si eu fiarele cu stea in frunte. Incep cu prima nascuta, o Cobra bine intretinuta pana in zilele noastre. Pe care o cheama Margot.
Pana in 1991 a locuit in Viena la un pensionar ratat, care nici bani de servodirectie n-a alocat cand si-a cumparat-o. Apropo, am si copie la indigo dupa foaia pe care a bifat optiunile in showroom, hehe. Dupa revolutie a fost adusa in Romania de un domn cu inalt grad diplomatic, care a ingrijit-o cum a stiut el mai bine; sau mai precis, cum stia fiul domniei sale, colegul nostru Maxmann. Din punct de vedere birocratic, se prezinta exceptional, are toate hartiile posibile si imposibile, pot fi legate sub forma de roman autobiografic. Se cunoaste fiecare operatiune care i-a fost facuta in timp, am mai pierdut eu urma lor in urma unei asa-zise restaurari.
In septembrie-octombrie a.c. mi-a intrat in posesie, in urma unui anunt de vanzare de pe acest forum. Masina arata foarte bine dpdv estetic, suna impecabil si tragea la fel. Asta nu inseamna ca era impecabila, dar era o baza buna.
Putin dupa cumparare am dus-o la un schimb de ulei, de caseta servo-directie (desi cea non-servo functiona impecabil) si alte mici prostii. Din fericire pentru ea si un pic din pacate pentru mine, un alt posesor si pasionat al marcii a remarcat ce ne scapase tuturor (mai putin colegului Borkanel, care o vroia si el in colectie, dar s-a retras dupa ce a vazut-o). Dedesubt capatase o noua optiune Mercedes, specifica modelelor mai vechi, 512 Flintstone. Asa ca a ramas cu totul la desfacut, sudat, izolat, schimbat ce e vechi, re-vopsit s.a.m.d. Acest sub-capitol este indeajuns de interesant pentru o mica publicatie, de care insa o sa va lipsesc total deocamdata. Am taiat si ideile prezentate in postarea originala, pana la clarificarea unor chestiuni.
In fine, sunt mandru de ea si imi place foarte mult sa o conduc. Cu riscul de a ii face pe unii sa rada, imi place mai mult decat coupe-ul pentru care sunt cunoscut, din cateva puncte de vedere.
Masina a fost cumparata pe post de cadou pentru tatal meu, in a carui curte a ajuns. Deocamdata inca se obisnuieste sa o conduca, se invata cu colturile masinii, cum sa dea cu spatele, cum sa aprinda luminile s.a.m.d. Mi-e frica sa nu o loveasca, il intreb zilnic ce mai face. A obtinut ITP-ul fara probleme, avea o problema doar cu un aspect pe care il puteti intui foarte usor, masina i-a placut inspectorului foarte mult. La mai putin de 24 ore dupa ce am ajuns in Satu Mare, si-a pierdut identitatea de bucuresteanca B-26-LTM.
Sper sa o pot intretine corespunzator aici in Satu Mare, ma incalzeste doar faptul ca suntem in Transilvania, si aproape de Ungaria, unde se face treaba mai de calitate si mai ieftina.
Urmeaza seturi de poze, ca sa va bucurati ochii.
Comment