Tweet
Antigelul este un produs folosit pentru protecþia sistemelor de rãcire ale motoarelor cu combustie internã împotriva congelãrii, supraîncãlzirii ºi coroziunii. Este utilizat ºi în alte aplicaþii unde este necesarã protecþia sistemelor respective la temperaturi extreme.
ETILENGLICOLUL (EG) este componentul principal din majoritatea lichidelor de rãcire, având o îndelungatã utilizare, cu precãdere în industria auto.
Nediluat etilenglicolul are punct de fierbere de 197,6°C (387,7°F) , respectiv punct de congelare de -13°C (8,6°F). Datoritã vâscozitãþii sale ridicate , transportã cãldura cu 15% mai puþin eficient decât apa. Astfel, utilizarea sa în formã nediluatã ar duce la supraîncalzirea motorului, cu implicaþii nefaste asupra funcþionãrii acestuia.
Prin diluarea etilenglicolului cu apã în proporþie de 50/50 , punctul de fierbere este de 107°C (225°F), respectiv punctul de congelare de -37°C (-34°F). (Punctul de fierbere creºte cu creºterea presiunii de regim.)
Prin diluarea etilenglicolului cu apã în proporþie 70/30 (etilenglicol/apã) , punctul de fierbere este de 116°C (240°F), respectiv punctul de congelare de -64,44°C (-84°F). La aceastã diluþie (70% antigel concentrat) se obþine cea mai scãzutã temperaturã de congelare. Peste aceastã proporþie punctul de congelare începe sã creascã. Astfel, nu se recomandã utilizarea lichidul de rãcire în concentraþie mai mare de 70% (în volum) antigel concentrat, deoarece scade abilitatea sa de a disipa cãldura ºi totodatã creºte punctul de congelare.
Deasemenea , lichidul de rãcire nu se va utiliza într-o concentraþie mai micã de 33% (în volum) antigel concentrat, deoarece diluþii mai ridicate diminueazã concentraþia inhibitorilor de coroziune .
Limite de concentraþie antigel pe baza de etilenglicol [% de volum] :
Minim 33 % ºi Maxim 70% .
Pentru testarea punctului de congelare al unui lichid de rãcire pe bazã de etilenglicol , se utilizeazã uzual hidrometre (areometre). Acestea coreleazã densitatea soluþiilor de antigel cu punctul de congelare (practic se mãsoarã densitatea soluþiei de antigel, cãreia îi corespunde un anumit punct de congelare). Determinarea trebuie efectuatã la temperatura precizatã pe hidrometru, la temperaturi mai mari citirile sunt eronate datoritã creºterii densitãþii cu creºterea temperaturii.
Etilenglicolul este un compus toxic cu o dozã oralã LDLO = 786 mg / kg pentru om. Ingerarea acestuia poate fi fatalã. Dupã ingestie, etilenglicolul este metabolizat la acid oxalic, care este la rândul sãu toxic (acidul oxalic reprezintã componenta toxicã din ciupercile otrãvitoare). Prin ingestie este afectat în primul rând sistemul nervos central, apoi inima ºi în final rinichii. Ingestia unor cantitãþi destul de mici poate fi fatalã dacã nu se administreazã tratament imediat.
PROPILENGLICOLUL (PG) este componentul principal din ce în ce mai folosit în antigeluri deoarece nu este toxic. Datoritã caracterului sãu non-toxic este recomandatã utilizarea ºi în sistemele de rãcire/încãlzire din industria alimentarã sau în alte sisteme unde inhalarea sau ingerarea accidentalã pot sã aparã.
Nediluat propilenglicolul are punct de fierbere de 188°C (370,4°F) ºi un punct de congelare de -59°C (-74,2°F). Densitatea sa este de 1,036 g/cm³ (Apa=1), fiind mai puþin vâscos faþã de etilenglicol. Spre deosebire de antigelurile concentrate pe bazã de etilenglicol, antigelul pe bazã de propilenglicol poate fi utilizat ºi în forma concentratã pentru acele aplicaþii care necesitã protecþie la temperaturi ridicate. Din aceste considerente antigelul pe bazã de propilenglicol se foloseºte, în forma concentratã, ca agent de rãcire pentru motoarele maºinilor de curse. Se asigurã astfel o rãcire mai bunã, deoarece nu existã apã care sã vaporizeze în zona fiebinte a cilindrilor.
Prin diluarea propilenglicolului cu apã în proporþie de 50/50 , punctul de fierbere este de 105°C (221°F), respectiv punctul de congelare de -32,2°C (-26°F). (Punctul de fierbere creºte cu creºterea presiunii de regim.)
Prin diluarea propilenglicolului cu apã în proporþie de 60/40 (propilenglicol/apa) , protecþia la îngheþ a lichidului de rãcire coboarã pânã la -51°C (-60°F).
ªi în acest caz lichidul de rãcire pe bazã de propilenglicol nu se va utiliza într-o concentraþie mai micã de 33% (în volum) antigel concentrat, deoarece diluþii mai ridicate diminueazã concentraþia inhibitorilor de coroziune .
Pentru determinarea concentraþiei de propilenglicol dintr-o solutie de antigel se utilizeazã un refractometru. Acesta foloseºte proprietãþile optice ale soluþiei. Soluþiile de antigel pe bazã de propilenglicol nu se testeazã cu hidrometru, folosind greutatea specificã, din cauza rezultatelor ambigue (soluþiile conþinând 40% , respectiv 100% propilenglicol, au aceeaºi densitate).
Deºi etilenglicolul are proprietãþi mai dorite sub aspectul regimului termic extrem pe care îl asigurã prin diluarea cu apã, propilenglicolul este din ce în ce mai des utilizat datoritã caracterului sãu non-toxic (prin oxidare se transformã în acid lactic, un compus nedãunator pentru organism ce se formeazã, spre exemplu , în muºchi în urma febrelor musculare).
Cu toate ca ETILENGLICOLUL ºi PROPILENGLICOLUL sunt compatibile ºi pot fi amestecate fãrã a afecta performanþele de rãcire, nu se recomandã acest lucru datoritã reducerii avantajelor privind lipsa toxicitãþii pentru propilenglicol. Amestecând antigelurile EG cu PG, devine imposibilã determinarea cu acurateþe a punctului de congelare utilizând hidrometrul. Greutatea specificã a PG este mai micã decât a EG ceea ce va determina pentru amestecul celor douã antigeluri o densitate mai micã, cãreia îi corespunde (pe hidrometru) un punct de congelare mai ridicat faþã de cel real. Cea mai sigurã metodã de determinarea a punctului de congelare este, în mod evident, cea în care se utilizeazã un termometru. Instalaþia de determinarea a punctului de congelare pentru antigeluri nu este însã una uzualã. Aceasta determinare se realizeazã în laboratoare specializate.
Fie cã optãm pentru utilizarea unui antigel pe bazã de etilenglicol sau a unuia pe bazã de propilenglicol, nu vom folosi însã niciodatã numai apã în sistemele de rãcire, datoritã problemelor de îngheþare, fierbere ºi protecþie anticorozivã pe care le genereazã.
As dori daca se poate sa se puna sticky pt a putea fi gasit mai usor.Am creat acest thread deoarece multi detinatori de automobile nu iau in seama conditiile de diluare sau pun direct concentrat.Multi nu stiu ca perioada recomandata de utilizare este de 2-3 ani si maxima de 5 ani.La inlocuire se recomanda si o prespalare a instalatiei.
ETILENGLICOLUL (EG) este componentul principal din majoritatea lichidelor de rãcire, având o îndelungatã utilizare, cu precãdere în industria auto.
Nediluat etilenglicolul are punct de fierbere de 197,6°C (387,7°F) , respectiv punct de congelare de -13°C (8,6°F). Datoritã vâscozitãþii sale ridicate , transportã cãldura cu 15% mai puþin eficient decât apa. Astfel, utilizarea sa în formã nediluatã ar duce la supraîncalzirea motorului, cu implicaþii nefaste asupra funcþionãrii acestuia.
Prin diluarea etilenglicolului cu apã în proporþie de 50/50 , punctul de fierbere este de 107°C (225°F), respectiv punctul de congelare de -37°C (-34°F). (Punctul de fierbere creºte cu creºterea presiunii de regim.)
Prin diluarea etilenglicolului cu apã în proporþie 70/30 (etilenglicol/apã) , punctul de fierbere este de 116°C (240°F), respectiv punctul de congelare de -64,44°C (-84°F). La aceastã diluþie (70% antigel concentrat) se obþine cea mai scãzutã temperaturã de congelare. Peste aceastã proporþie punctul de congelare începe sã creascã. Astfel, nu se recomandã utilizarea lichidul de rãcire în concentraþie mai mare de 70% (în volum) antigel concentrat, deoarece scade abilitatea sa de a disipa cãldura ºi totodatã creºte punctul de congelare.
Deasemenea , lichidul de rãcire nu se va utiliza într-o concentraþie mai micã de 33% (în volum) antigel concentrat, deoarece diluþii mai ridicate diminueazã concentraþia inhibitorilor de coroziune .
Limite de concentraþie antigel pe baza de etilenglicol [% de volum] :
Minim 33 % ºi Maxim 70% .
Pentru testarea punctului de congelare al unui lichid de rãcire pe bazã de etilenglicol , se utilizeazã uzual hidrometre (areometre). Acestea coreleazã densitatea soluþiilor de antigel cu punctul de congelare (practic se mãsoarã densitatea soluþiei de antigel, cãreia îi corespunde un anumit punct de congelare). Determinarea trebuie efectuatã la temperatura precizatã pe hidrometru, la temperaturi mai mari citirile sunt eronate datoritã creºterii densitãþii cu creºterea temperaturii.
Etilenglicolul este un compus toxic cu o dozã oralã LDLO = 786 mg / kg pentru om. Ingerarea acestuia poate fi fatalã. Dupã ingestie, etilenglicolul este metabolizat la acid oxalic, care este la rândul sãu toxic (acidul oxalic reprezintã componenta toxicã din ciupercile otrãvitoare). Prin ingestie este afectat în primul rând sistemul nervos central, apoi inima ºi în final rinichii. Ingestia unor cantitãþi destul de mici poate fi fatalã dacã nu se administreazã tratament imediat.
PROPILENGLICOLUL (PG) este componentul principal din ce în ce mai folosit în antigeluri deoarece nu este toxic. Datoritã caracterului sãu non-toxic este recomandatã utilizarea ºi în sistemele de rãcire/încãlzire din industria alimentarã sau în alte sisteme unde inhalarea sau ingerarea accidentalã pot sã aparã.
Nediluat propilenglicolul are punct de fierbere de 188°C (370,4°F) ºi un punct de congelare de -59°C (-74,2°F). Densitatea sa este de 1,036 g/cm³ (Apa=1), fiind mai puþin vâscos faþã de etilenglicol. Spre deosebire de antigelurile concentrate pe bazã de etilenglicol, antigelul pe bazã de propilenglicol poate fi utilizat ºi în forma concentratã pentru acele aplicaþii care necesitã protecþie la temperaturi ridicate. Din aceste considerente antigelul pe bazã de propilenglicol se foloseºte, în forma concentratã, ca agent de rãcire pentru motoarele maºinilor de curse. Se asigurã astfel o rãcire mai bunã, deoarece nu existã apã care sã vaporizeze în zona fiebinte a cilindrilor.
Prin diluarea propilenglicolului cu apã în proporþie de 50/50 , punctul de fierbere este de 105°C (221°F), respectiv punctul de congelare de -32,2°C (-26°F). (Punctul de fierbere creºte cu creºterea presiunii de regim.)
Prin diluarea propilenglicolului cu apã în proporþie de 60/40 (propilenglicol/apa) , protecþia la îngheþ a lichidului de rãcire coboarã pânã la -51°C (-60°F).
ªi în acest caz lichidul de rãcire pe bazã de propilenglicol nu se va utiliza într-o concentraþie mai micã de 33% (în volum) antigel concentrat, deoarece diluþii mai ridicate diminueazã concentraþia inhibitorilor de coroziune .
Pentru determinarea concentraþiei de propilenglicol dintr-o solutie de antigel se utilizeazã un refractometru. Acesta foloseºte proprietãþile optice ale soluþiei. Soluþiile de antigel pe bazã de propilenglicol nu se testeazã cu hidrometru, folosind greutatea specificã, din cauza rezultatelor ambigue (soluþiile conþinând 40% , respectiv 100% propilenglicol, au aceeaºi densitate).
Deºi etilenglicolul are proprietãþi mai dorite sub aspectul regimului termic extrem pe care îl asigurã prin diluarea cu apã, propilenglicolul este din ce în ce mai des utilizat datoritã caracterului sãu non-toxic (prin oxidare se transformã în acid lactic, un compus nedãunator pentru organism ce se formeazã, spre exemplu , în muºchi în urma febrelor musculare).
Cu toate ca ETILENGLICOLUL ºi PROPILENGLICOLUL sunt compatibile ºi pot fi amestecate fãrã a afecta performanþele de rãcire, nu se recomandã acest lucru datoritã reducerii avantajelor privind lipsa toxicitãþii pentru propilenglicol. Amestecând antigelurile EG cu PG, devine imposibilã determinarea cu acurateþe a punctului de congelare utilizând hidrometrul. Greutatea specificã a PG este mai micã decât a EG ceea ce va determina pentru amestecul celor douã antigeluri o densitate mai micã, cãreia îi corespunde (pe hidrometru) un punct de congelare mai ridicat faþã de cel real. Cea mai sigurã metodã de determinarea a punctului de congelare este, în mod evident, cea în care se utilizeazã un termometru. Instalaþia de determinarea a punctului de congelare pentru antigeluri nu este însã una uzualã. Aceasta determinare se realizeazã în laboratoare specializate.
Fie cã optãm pentru utilizarea unui antigel pe bazã de etilenglicol sau a unuia pe bazã de propilenglicol, nu vom folosi însã niciodatã numai apã în sistemele de rãcire, datoritã problemelor de îngheþare, fierbere ºi protecþie anticorozivã pe care le genereazã.
As dori daca se poate sa se puna sticky pt a putea fi gasit mai usor.Am creat acest thread deoarece multi detinatori de automobile nu iau in seama conditiile de diluare sau pun direct concentrat.Multi nu stiu ca perioada recomandata de utilizare este de 2-3 ani si maxima de 5 ani.La inlocuire se recomanda si o prespalare a instalatiei.
Comment